“Ce sa ne mai luati? ”
Cu geniala replica citata mai sus se termina filmul “Nunta muta”. Reporterul intreaba: “Putem sa va luam un interviu?”..saraca batrana nu intelege intrebarea completa, insa verbul “a lua” ii suna clar in ureche. Ii este mult prea familiar.
Aceeasi intrebare putem s-o adresam si noi guvernului roman. Putem s-o adresam, s-o directionam oriunde, oricum, oricand. Tot degeaba. Pesimista convinsa? Posibil. Cred intr-o ameliorare reala? Nu. Suntem prea mici pentru a produce o schimbare substantiala. Si prin “mici”, ma refer la pozitionarea sociala, nu neaparat la varsta. Suntem niste studenti banali care iau note la seminarii, la referate, la examene, fara sa stie unde si de ce au gresit. Intr-o perioada naiva a vietii mele chiar obisnuiam sa cred ca universitatile sunt facute pentru a te specialize/perfectiona intr-un anumit domeniu, pentru a capata notiuni suplimentare, atat teoretice cat si practice, pentru a-ti completa o baza, implicit pentru a fi atentionat cand gresesti si de ce gresesti, pentru a nu mai repeta greseala. Dar vai, ce rationament complicat. Oare nu ne sunt de ajuns niste liste cu note? Intr-adevar cerem prea mult.
Va cer scuze pentru devierea de la subiect, insa nu ma pot abtine. Ideea este ca, daca la nivelul facultatii noastre nu putem schimba mare lucru, cum putem avea pretentia sa schimbam ceva mult mai sus? La multe etaje diferenta, intr-o cladire in care lifturi nu exista, iar scarile nu sunt cladite dintr-un material rezistent. Progres au regres? Inainte sau ne place “backwards”? Cand toate usile ti se inchid, cum sa nu-ti vina sa pleci..de tot..si sa dai naibii nationalismul? Desi avem o tara frumoasa, am spus-o si-o repet, este condusa de niste “oameni” care hiberneaza 12 luni pe an. Cred ca si ursii faceau o treaba mai buna.
Avem si construim in continuare 7365253 de malluri, iar copii mor de foame in fiecare zi. Familii fara case, studenti fara camin, conditii mizere in multe comune/sate, copii cu boli grave. Romania este un fel de copil razgaiat care stie ca nu are bani multi, insa prefera sa stea nemancat toata saptamana, pentru a merge sambata noapte intr-un club. Avem o serie de probleme mult mai grave, mult mai serioase care ar trebui sa atraga atentia dragilor nostri conducatori, care necesita atentie imediata dar…ce conteaza, nu? Avem o capitala “cocheta”, cu o arhitectura care spunea ceva la un moment dat, dar ruinata din cauza invaziei de geamuri-oglinzi. Cu siguranta exista o atractie nemarginita pentru “ Friptea”. Va e mai usor sa predati “chifteaua fierbinte” altuia, gasind scuza infailibila “nu intra in atributiile mele”.
Suntem un popor permanent inglodat in datorii. Un popor de oameni care muncesc de dimineata pana seara pentru un salariu de nimic, pentru a putea sa-si achite darile statului. Dari care cresc din ce in ce mai mult. Am inteles cu totii ca este criza mondiala, dar cand vezi ca toate tarile ieftinesc preturile, cand toate industriile/firmele/brandurile din afara cauta o cale de a-si pastra clientii, facandu-le oferte rezonabile in aceasta perioada dificila, cand vezi ca toti economistii cauta o cale de a reduce cheltuielile\taxele, numai la noi totul SE SCUMPESTE, iti dai seama ca este vorba de un proces de imbecilizare a maselor. Vezi ca a scazut consumul de curent si in loc sa spui “hai sa reducem pretul, pentru ca oamenii sa nu mai fie nevoiti sa faca economie, sa consume in continuare”, tu vii si spui: “a scazut considerabil consumul de energie, hai sa umflam preturile, ca sa nu cumva sa iesim in pierdereeee, la naiba fataaaa!”.
Bine ca avem banci dupa banci pe bulevard, dar n-avem ce baga in conturi. E bine ca avem portofelele pline de carduri pentru rate. Imi povestea cineva cum era sunat o data de un functionar de la o anume banca, care dorea sa-i faca o oferta, pentru a se putea imprumuta. In perioada asta, bancile sunt la fel de flamande ca si clasa muncitoare. ”Domnule, nu-mi permit sa mai fac un imprumut, intelegeti ca nu ma incadrez”, spuse omul. “Haideti sa calculam impreuna, o sa vedeti ca nu se poate sa nu va incadrati”, insista omul bancii. “Domnule, oricat mi-as dori, nu pot, intelegeti, am datorii acolo, acolo, acolo, mai pe scurt din 18 mil 14 ii dau la banci, multumit?”. Reactia nu a intarziat, cu un ton stupefiat:”Si mai existati?”. No comment. And I say Romania is my country.
Exista oameni inteligenti, oameni care au ceva de spus insa n-au loc. Nu se stie daca vor avea prea curand. Avem o gramada de someri – oameni cu facultate, pentru ca toate posturile sunt ocupate prin pile. Fara relatii si spaga nu existi. Nicaieri. Trist, dar adevarat. Ca prin minune, cand esti ruda de-a lui Cutarescu, sau pui banul jos, toate problemele se rezolva.
Tva pe case? Taxe pe mobil???Salarii taiate mai rau ca in filmele horror? Birocratie, fa-ti „datoria” in continuare…
Ce sa ne mai luati?….
Noapte buna Bucuresti, noapte buna Romania.
Lucruri Simple 