Ajunul Craciunului. Toata casa miroase a brad, a cozonac, a sarmaleee [ah ce chin]. Miroase a iarna. Geamurile de la bucatarie sunt aburite, eu o pandesc pe mama. O singura clipa de neatentie o costa o lingura cu salata de boeuf. Desi ma prinde cu lingura-n castron, eu pledez nevinovata si ii arunc o privire total inocenta. Ii indrept atentia spre fereastra. “uite primii fulgi din iarna asta” ii spun. O fura peisajul, iar salata scade vertiginos. Bineinteles ca la un moment dat se trezeste din reverie si ma trimite la plimbare. In fata unei mari amenintari de genul “ Fi cuminte ca nu mai vine Mosu’ “, cum sa nu ma supun. Ma reprofilez pe o scurta curatenie pentru ca este inadmisibil ca Mos Craciun sa fie primit in haos, nuu? Asa ziceam si eu.
Urmeaza partea cea mai frumoasa a Ajunului. Da. Bradutu’ dragutu’. Anu’asta am decis sa-l alint Lili. De la liliputan. Ca in fiecare an, in momentul in care am pus ornamentele pe masa, am spus: “Acum char il fac din doua culori”. Tot ca in fiecare an, are trei culori, bineinteles. Dar tot cochet e. Iar bomboanele sunt delicioase:) Si nu in ultimul rand, coloana sonora a fost marca Frank Sinatra, care imi merge la suflet in perioada asta.
Urmeaza legendarele filme “craciunicioase”, care curg intr-una la TV. Ma uit la unul. Schimb. Ma prinde altul. Schimb iar, vad un mos in costum verde..hmm avem de-a face cu un posibil regizor avangardist. Pana la urma ma ia somnul. Adorm pe canapea, langa Lili, care ma intretine cu un minunat joc de luminite. In surdina, se aude un glas al copilariei, un glas naiv si nevinovat al fetitei care astepta cu zambetul pe buze si privirea senina sa primeasca ceva in dar. Convinsa ca a fost cuminte tot anul, ii lasa mosului lapte si prajituri si ii scria in fiecare an. Copilul a ramas, chiar daca are 19 ani. Varsta e doar de fatada. Prietenii ei pot confirma asta. Glasul o indeamna sa fie mai inteleapta, sa fie putin mai atenta in jurul ei, sa faca fapte bune, sa renunte la orgoliu, sa lase de la ea mai mult..Va incerca. Poate va fi un 2009 intelept. Tot ce-mi doresc este sa fie plin cu zile senine. Sa fie mult soare pe strada mea. Stiu . Depinde doar de mine sa vad soarele chiar si atunci cand ploua.
Cineva imi intrerupe somnul copilariei. Am promis ca intr-o zi voi comite “sinucidere” de telefoane, dar acum ma mai gandesc. Am primit jucarie noua, nu de alta :P. Imi trece repede frustrarea, deoarece suna a vesti bune. Instructiuni precise de la filiala Pasi Marunti: “te-am sunat sa-ti spun ca noi avem bilete in vagonul 6, compartimentul 5, sa va luati si voi cat mai repede”. Cine mai avea chef sa iasa din casa? Cine avea chef sa schimbe mirosul de brad si sarmale cu frigul de afara? Comoda de mine in nici un caz. Daaaar, am reusit sa-mi fac curaj, am tras un pantaloon si-un hanorac pe mine, un fes pe cap, tenesii in picioare si am uschit-o spre gara, fericitaaa:). Cred ca este prima oara in viata mea cand merg DOUASPREZECE ore cu trenul :X 🙂 si eftin [traiasca studentiaaa]..si abia astept sa plec sambata. Sa aud iar rotile cum apasa greu sinele impovarate de atatea trenuri, de atatia hoinari, de atatea povesti. Abia astept sa-mi fac rucsacuuul. Sper sa nu-l las chiar pe ultima ora, cum fac de obicei:D. In sfarsit ma intorc acasa, dupa ce am zacut prea mult in oras. Destinatie? Borsaaaaa :). Mda, cam unde se agata harta in cui :X. Ce vreti, sunt doar un copil fericiiit 🙂
PS: Urez tuturor Sarbatori Traznite. Da fratilor, fiti trazniti, ca o viata aveti:P..nu..nu..nu mai incep cu filozofiile. Dar destrabalati-va, da? Asa. Sa aveti un an plin cu soare, un suflet senin si sa fiti inconjurati doar de persoanele care va merita cu adevarat. Sa fiti fericiti si iubiti.
Multumesc persoanelor care au fost alaturi de mine anul asta [atat celor care sunt de ani intregi cat si celor recent intrate in viata mea], care m-au suportat asa cum sunt..m-au acceptat cu toate nazurile mele si au inteles ca n-au sorti de izbanda cu mine si ca sunt un copil ritaard. Cel mai important – au crezut intotdeauna in mine, desi eu nu mai credeam. Sunt iubita. Cred ca pot afirma asta. Multumesc celor care imi reamintesc propozitia cu pricina, zilnic. Nu trebuie sa dau nici un nume. Se stiu ele:). Multumesc celor care s-au gandit la mine macar o clipa in tot anul, care m-au ajutat cu un sfat, cu o critica sau un “sut in fund”.
Vreau sa inchei prin a le cere scuze celor pe care i-am suparat anul asta. Mai mult, mai putin, stiu ca am, cateodata, talentul de a stresa/enerva uoamenii:D. Dar voi stiti ca intentiile mele sunt bune, de cele mai multe ori…cred 🙂
Lucruri Simple 