Ingredientele unui weekend reuşit

1. Planuri date peste cap. Acum vreo două săptămâni plănuiam, la o bere în Expirat, să mergem la ziua Dianei, în Piatra Craiului. Prima sâmbătă din martie. Joi, Luci  mă anunţă pe mess că plecăm vineri seară. Am încercat să mă opun iniţial, dar fără folos. N-aveam nişte argumente solide. Cea mai revoltată a fost Denisa însă, care nu e fană spontaneităţi şi care a trebuuit să-şi refacă planul de bătaie, şi listele, şi…tot.

2. Conducerea unei prietene acasă, vineri seară. Am făcut două zile de la Carrefour Grand Arena până-n Apărători, ocol menit să o ducă la adevărata ei casă pe Teo. Am pus-o să semneze că e de acord cu răpirea ei.

3. Drum spre munte cu maşina, noaptea, Luci cu patru tipe. Sidi-uri cu muzică drăguţă. „And I would walk 500 miles…ta na na nam căruţă, ta ra ra ra ram căruţă”. Costică.

4. Stabilirea ţintelor de miştouri pentru următoarele două zile:  Denisa care e gură spartă şi care trebuie să facă tot weekend-ul ce zice Luci, dacă nu vrea să doarmă afară, în hamac, sau să se întoarcă în Bucureşti cu pluta, pe Dâmboviţa; Teo care a fost total nefaşionistă, neasortată. Dar cu poşetă şi şuzi pă munte.

5. O plimbare din Sătic până la cabana Garofiţa Pietrei Craiului, noaptea prin zăpadă, sub cerul înstelat.

6. O sărbătorită – La Mulţi Ani Daiana – şi nişte vinuţ, care în ciuda tuturor criticilor, s-a integrat bine în decor. Oricum noi ne plângem constant de câte ceva. O gaşcă de fiţoşi tehnici.

7. O cameră „coteţărită” la greu de +/- 20 de oameni, ca de obicei. Paturi suprapuse, lemne care troznesc în sobă şi fâşâitul sacilor de dormit, de care mi-era un dor atât de mare.

8. Tricouri lime Paşi Mărunţi. Plimbare până la Cerdacul Stanciului. 4×4 la urcare din cauza zăpezii, tobogan la coborâre. Coafura nu rezistă.

9. Ceai, o ţigară în faţa cabanei cu ceilalţi minoritari, cărora li se alătura ocazional şi câte un nefumător, veşnic nemulţumit  că e afumat. Hamac, soare şi ochelarii urbani ai Crisei, sâmbăta, spre amiază.

10. Un pod cu saltele, cu vizoare spre creasta falnică a Craiului, prieteni, chitaristele noastre miez Maria şi Georgi.

11. Discuţii filozofice în pod sâmbătă seara cu Teo, Denisa şi Luci, în mijlocul cărora realizăm că nu mai e nici o cântare şi că toată lumea s-a dus la culcare. Dar cu toţii ascultă şi-şi mai exprimă câte-o părere aşa, ca prin vis, pe tema căsătoriilor, copiilor şi independenţei.

12. Luci care apare sâmbătă noapte afară, pe la două, cu un cârnat în mână şi cu sacul de dormit în cealaltă, ca să se mute în pod. Eu şi Denisa stingem repede ţigările şi intrăm toţi trei în sala de mese să verificăm un picuţ pungile cu mâncare. La vamă stăteau deja Maria, Ioana, Alex şi Georgi.

13. Haltă în Ploieşti la întoarcere, doar că de data asta nu ne-a mai pus Dica masă (mama Fofilor), ci dna Marcela, mama Crisei. Ninsoare şi prăjituri divine în maşină spre Bucureşti, făcute de mama lui Luci.

14. Amintiri pe care le păstrăm doar pentru noi.

Înc-o dată La Mulţi Ani Dianei, de la care sperăm să primim şi pozele în această frumoasă pimăvară 😀

Muntele. O provocare permanenta

dscf53491

Raport de tura facut „la cald”, insa tarziu publicat..dar mai bine asa decat deloc, urmeaza si cel din Ciucas..n-am uitat de el si nici de cele intamplate, va urma 😛

Batrane Crai, la tine am venit…..[ 14-15 februarie 2009 ]

 

Echipaj miez format din : Ana, Anca, Andra, Cristi, Gabi, Luci, Maria, Oase, Tugu

 

13feb, 04:15 p.m.[de la post meridian ma, nu pasi mici].: Soare.Vant. Freza rezista. Rucsacul sta bine. Nu dau de “badiguarzi”.Il gasesc pe domnul inginer Gabi in fata Omv-ului de langa City Mall.

“Gabi nu trebuia sa speli masina?”

“Ba da, daaar..nu stiam ca-mi trebuie 4 fise, si am luat decat una si mi-a dat doar cu sapun si mi-a fost lene sa ma intorc sa mai iau altele” –  so…opera handmade style

 

13feb, 04.45 p.m.: Il ridicam pe domnul inginer Tugu de la Victoriei, ne indreptam catre fratele Oase, la Casa Presei Libere. Pe cand diva intarzie, facem misto de el ca se da gazetar si de fapt il vedem iesind dintr-un stand de bilete r.a.t.b: “aa scuze bai, mai aveam de facut niste abonamente” :))

 

13feb, seara buhuhu. Ajungem in Ploiesti. O furam si pe Marioara la un moment dat, purcedem la shuoping de acadele [cu gust de cuola] si tortelliniii, caci fratele Oase are ganduri mari. E un Jamie Oliver wanna be, dar puteti sa-i spuneti simplu Badea. Razvan Badea.

 

Gabi isi aduce aminte ca a uitat sa ia parazapezile pentru Ana, de la Jeleu, deci ne mai plimbam prin Ploiesti putin. Ne intalnim in sfarsit si cu Ana, Andra, Luci si Cristi, stam la o sesiune de pupaturi si purcedem catre munte, in sfarsiiiit 🙂

 

Ulterior trecem cu bine si de micile derapari, din cauza carora patinam atat noi cat si rotile masinilor.

 

Ajungem la hidrocentrala Saftic, si oftam putin ca niste pantofari dezamagiti ca masinile nu pot ajunge pana-n botu’ cabanei Garofita Pietrei Craiului. Ne echipam regulamentar si la fel de regulamentar pornim – ca pensionarii – pe drumul forestier care urma sa ne poarte pasii avizi de ascensiune spre lacasul care urma sa ne metamorfozeze viziunea paradisiaca – sub blanda, inteleapta si nemarginita mangaiere a lunii – si sa ne ofere o noua perspectiva asupra paradigmei creationiste si a teoriei conspiratiei….”Cut the crap”, nu? :))…Ochei, daca-mi spune Oase ce s-a intamplat cu padurarul, poate!

 

Revenind, mergem pe drum in ritm “de poze”, right Maria? Si nu, nu ajungem in 10-15 min:)), ci in aprox. O ora juma’. Cert e ca pe la 2:30 a.m. ajungem in fata casutei din povesti, dar nu inainte de a o auzi pe Ana zicand din suflet “uite-o ba uite-o, la bun acum, uitati-o!”. Reactiile au fost pline de scepticism, daaar chiar era cabanuta, din fericire

 

 Dar inainte sa ajungem, l-am injuram putin pe Oase pentru ca o luase inainte…aaa….bine…nu o luase…mergea….asta presupunem….daca nu s-a intalnit cumva cu ursu’ la una mica. Dar nu pentru ca o “luase” inainte ii uram “da bine” ci pentru ca de fiecare data cand privirile noastre pline de sperante si de dorinta de a ne contopi in neant intalneau lumina..…ok..ok..iar o iau pa aratura, scuze…asa…ideea e ca Oase nu egal cabana, dar frontala Oase la departare egal mirajul cabanei, de mai multe ori, so next time,stay with us duuude, yes? Priti pliz..or…nooot.

 

Suntem intampinati de unu cutzu fain rau, care era atat de alb incat se confunda cu zapada. Facem cunostinta cu nea’ Gogu, un om pe gustul nostrum. Mai bine spus, pe placul sufletelor noastre. Suntem poftiti intr-o camera cocheta, cu papucei inclusi, caci curatenia este la mare pret la Garofita si nimeni nu poate indrazni sa intre cu bocancii in locsorul de 6 flori de colt. Fetele sunt ingenioase ca de obicei si transforma perdeaua pusa la fereastra intr-o cabina de schimb veritabila. Acum sa speram ca nu s-a nimerit nimeni in preajma care sa va faca poze sis a vi le publice in Libertatea: “E ceva putred la Garofita. Ele sigur comploteaza cu Cioaca”.

 

14feb, 11:00 a.m. – exista o tentative de autodesteptare pentru ca alarma care trebuia sa

ne trezeasca nu ne-a trezit, misterul nu a fost elucidate inca dar tineti aproape!

 

Zacusca, branza topita, ceai dubios, oua, sunca. Apa. Hai sa mergem. Senin. Vreme promitatoare. Traseu esuat de la baza. “Tu ai luat-o primu’ p-acolo”, “ba tu”, “ba tu”, “ba daca m-ati fi lasat pe mine primu’!” :)). Noroc ca vocea unei blonde bune se aude in surdina: “nu p-acolo nu p-acolo”..dupa ce ne prinsesem si noi..intr-un tarziu ca ajungeam cam nowhere daca ne tineam dupa Oase. Clar. El e de vina pentru absolut orice. A, si blonda cea buna era un el :P..e inca saracul.. Foarte de treaba de altfel.

 

Urcam cu spor pe cruce galbena, incepem sa patinam la un moment dat..foarte serios,. Perseveram ca muntomani wanna bi estem pana la urma Admiram fascinati maretia batranului Crai iarna, dupa deviza Mariei: “Ba ce frumos eee…ma da ce frumoos eee”. E ok Maria, mai mergem, mai mergem. O sa fie bine. You’ll get used to it. Ana tot cauta ceva pe jos, nu stim inca daca a gasit ce vroia sau nu…alt mister neelucidat, so we can make our own “X Files”!. Urmeaza secventa cu “nie nie nie noi avem coltari si suferim” by Gabi si Oase – care si-a dat seama ca ideea cu “frate eu nu mai car coltarii dupa mine, ii las in cabana” nu era una chiar buna.

 

Ajungem intr-un final, dupa sesiuni foto indelungate – ca deh mergem in tandem de poze [nu Maria, nu esti cocalara]– la Pestera Stanciului, care ne este un bun adapost pentru a lua pranzul. Foarte consistent intr-adevar: ciocolata din plin, insotita de uimirea continua a la Cristi: ”Doamne cata ciocolata pot sa mananc, Doamne cate dulciuri pot sa bag in mine, ia mai da-mi o bucata de Milka”. Cercetaram pestera, Ana gaseste un fluture mort, detalii.. Caracteristic Craiului, pestera avea prize foarte bune :)). Iesim, Gabi lipseste. Ne-am gandit mult…parca am calcat pe ceva moale cand am iesit..da..si Oase isi uitase coltarii in picioare…ne pare rau Gabi :-<

dscf53701

 

Am pornit apoi spre Cerdacul Stanciului, unde conform dovezilor de PE PElicula, Luci a inventat un nou sport extreme marca Pasi Mici, care include doua bete de tura pe post de vasle si un fund pe post de barca. Sa-i spunem snowrafting? :)) Unii dintre noi reusesc sa escaladeze Cerdacul, altii se lasa pagubasi si revin la derdelusul format si profita de priveliste zacand in zapada:D. Dupa o nua sesiune foto pornim inapoi. Renuntam la ideea coborarii pe Marele Grohotis pentru simplul fapt ca nu vroiam sa repetam drumul forestier. Not fun enough. Suna mai bine curbording, nu? [Maria, am convenit ca asa e corect pana la urma da?:))]Da…un fel de AquaMagic dar varianta cu zapada :)..da da cu tot cu serpentine. Ce Disney…ignoranti…si acum ma mai doare..posterioru’..dar a meritaaat din plin :). Sa nu uit sa mentionez ca gecile noastre devenisera pervaz la spate. Erau asa tari incat puteai sa-ti pui un ghiveci, doua..eventual un borcan cu muraturi, o ciorba si masline…Dar fundurile rezista. La fel si freza Anei!. Heeei, not fair:( Dar da..parul ei o iubeste mult 😀

 

Fratele Oase ajunsese, bineinteles, de mult la cabana, pentru ca are obiceiul de a se uita foarte “des” in spatele lui, iar cand se uita, intr-un final, incepe si fredoneaza meodia marca Beyonce – “Me, myself and I”. Dar pentru ca ne-a gatit sa zicem ca-l iertam. Si da ma da, a iesit foarte buna chestia aia, tre’ sa recunosc, la naiba. Dar si eu am ajutat putin:D:D..Bine..ca era sa ajut cu varsatu’ sosului minune, asta e partea a doua, si un alt mister neelucidat faptul ca am reusit sa NU-l vaars..chiar mi-am depasit recordul.poate ca n-aveam chef sa dorm in fata cabanei, sambata seara :))?…Posibil. Oricum, daca si Andrei i-a placut, e ok. Suntem in regula si in grafic. Multumiiiim Oase pentru tortelliniii. Sa nu dezvalui reteta concurentei, da?

 

Urmeaza scena cu “hai sa facem posta conserva cu ananaaas”, apoi babalacii se baga la somn. Normal ca dorm la craca:X..daa, sus, in coltu’fericirii :)). Ce si-ar dori toti sa aiba un colt al fericirii ca al nostru, un triunghi conjugal edenic, dar nu se poate. Urmeaza o  serie lunga de ciuguleli intre mine si Maria iar Oase saracu’ se intreaba: “What’s wrong with me, when did women stopped likin’ guys?”. Dar sa nu uiti ca ai spus ca suntem “suple si  minunate”, da?:))

 

Ne trezim pe la 10:00 p.m., cantam, Maria isi ia stativ cu personalitate acida…ce sa-ti fac..tu ai vrut-o…pagina o dau cand mi se nazare, intelegi? You gotta’ feel me:))..sau ar trebui sa fie invers?…probabil…:P..eh..detalii..

 

Reintoarcere in coltul vesel, povesti de “groaza”..asa de somn usor…cu fetite inecate care vin sa ceara pahare cu apa la padurari…palpiteiting…si ce crezi? Intr- zi paduraru’ nu mai avea apa..si s-au pus pe baut tuica…

 

15feb, 12:00a.m., Maria ne da desteptarea…”Ba e 12”..asa si ?…mai lenevim o tura, tentative de masaj, ness teaaa [alta data vorbeste ba], capete atarnate, zacusca iar siii…TIROLIANA:)..made by nea’ Gogu & company…da ma da..acum imi pare si mie rau ca nu m-am dat…tre’ sa fac ceva sa scap de lene 😀 ata ete

 

15feb, 2:00p.m. pornim la drum..inapoi..insa facem promisiunea ca vom reveni. Cabana e faina rau, cel care o ingrijeste e un om aparte, iar Craiul e….genial.

 

Ana e protejata din toate partile. Intr-un final ajungem la maisni. Incepem sa bagam rucsacii. Oase:”nu mai am coltarii”. Intr-adevar..coltarii zaceau la aproximativ 50m de cabana, dupa cum relateaza reprezentantul NewsIn, ulterior. Timpul in care Oase cu Gabi au plecat in misiunea imposibila, ceilalti 7 negri mititei l-au petrecut dubios in masina de pe partea cuibului. Geamuri aburite, tot tacamul, degete inghetate, 7days facut posta.

Kurto Colac si Cola la Bran.

 

 

La intoarcere facem escala in Ploiesti, luam cina la resedinta familiei Fofirca, servim o tuica fiarta si pornim din nou la drum.

 

Mah..frumos e mah la munte mah..sa mai mergem mah..ca fain e mah.. Hai c-a iesit frumos mah. Mai mergem mah la munte.

 

 

Din seria perlelor amintim : “e misto ma mamaia goala”[e vorba despre statiuneee!], “e Statuia Libertatii..aaa ba nu e Turnu’ Eiffel”[cineva”dadea un telefon”in vazu’lumii], “cine nu e gata sa strige gata”, “nu manga”[un afis din camera pe care scria nu manca…a fost metamorfozat]

 

Garofita

 

 

@ Cabana Garofita Pietrei Craiului

 

Craiul va fi amintirea clipelor ce le-am trait……