Întâlnirile cu Ferenc Vasas de la FJSC

Anca Iosif, anul al III-lea, grupa a 3-a – „muntanofila”, 6.01.2011

(să nu lipsească datele astea niciodată, altfel ai 10 puncte scăzute….)

Cred că seminarul lui Vasas este singurul lucru bun care mi s-a întâmplat semestrul ăsta, dacă stau să analizez „multele” şi solicitantele materii ce mi-au fost predate. Mă număram, în octombrie, printre studenţii de la grupele care nu făceau seminarul despre agenţiile de presă cu el.

Toţi au jubilat, bineînţeles. „Pfiu, am scăpat de chin!”, ziceau toţi colegii mei, trăgând satisfăcuţi şi uşuraţi din ţigări, stând tolăniţi pe băncuţele de la etajul şase. Aveam impresia că, dacă o să îndrăznesc să spun ceva de bine despre el, o să fiu luată la bătaie, sau cel puţin schingiuită din priviri. N-am zis nimic, am zâmbit forţat şi mi-am băut cafeaua în continuare. Eram invidioasă pe foştii colegi de grupă care veneau cu tot soiul de poveşti haioase şi fel de fel de metode de „tortură” de la seminarul lui. Eram nostalgică şi mi-era dor de anul I, când eram cam timorată din cauza lui, la-nceput.

Deveneam din ce în ce mai revoltată. Trei săptămâni la rând am venit în fiecare miercuri, la ora opt dimineaţa, în Militari, la Politehnică, în clădirea Facultatăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, corpul A, etaj şase, sala…n-o mai ţin minte, pentru seminarul despre agenţii de presă. Vroiam doar să ajung de la general la particular. Să accentuez faptul că veneam din Berceni, doar pentru seminarul ăsta. Ei bine, veneam degeaba! Nu ştiam de ce doar noi studenţii ajungeam la seminar. Aflam mereu cu o zi întârziere „motivele” absenţei profesoarei desemnată iniţial. Aş fi vrut doar să aibă (cineva) bunul simţ să ne anunţe. Dar cum suntem cantitate neglijabilă, „dă-i înainte cu tupeu”.

Dar lucrurile au început să devină interesante când cineva ne-a anunţat că o să facem seminarul cu Vasas începând de „azi”. Din nou s-a instalat panica, automat: „n-am citit nici un ziar azi”, „aoleu, habar nu mai am care-i treaba cu statuile de la Leu”, „frate, nu mai ştiu cifrele romane deloc!”, „hai odată cu covrigii ăia, că ne-a luat naiba dacă-ntârziem!”, „de ce noi?”. Vin la ora lui Vasas direct de la muncă. Ba chiar plec cu o oră mai devreme ca să pot ajunge la timp. Sunt mândră că am făcut performanţa de a nu întârzia niciodată, chiar dacă am lăsat multe ţigări fumate doar pe jumătate. Este singurul seminar care mă relaxează total. Orele petrecute în sala aia obosită  sunt un fel de „Cronica Cârcotaşă a FJSC-ului”. Au fost momente în care am râs cu lacrimi, fie că de perlele mele sau de alea pe care le scriau colegii mei în testele săptămânale pe care le primeam, negreşit, la începutul orei. Invariabil, prima întrebare era  „o ştire cititiă/ auzită astăzi”. Mulţi lasă loc liber şi astăzi la întrebarea asta, unii mai trag cu ochii în ziarul din ghiozdan, iar alţii lucrează într-o redacţie  şi stau toată ziua cu tv-ul deschis pe A3 sau pe Realitatea…şi degeaba. Mi-a plăcut de el că s-a prins că noi, „şmecherii”, învăţăm ştirile înainte de seminar şi a început să ne întrebe ce a declarat cutărescu şi cutăreasca azi la Guvern/ Parlament. Noi eram blocaţi, logic. „Stai aşa..eu am citit altă ştire azi!”, ne spuneam, în timp ce rodeam o unghie şi ne încruntam.

Nu suportă foile capsate, rupte din caiete cu „şină”, sau aduse în „prezervative”.

Mi-a plăcut mult seminarul cu Vasas încă din anul I, când ne-a predat tehnici de redactare. Am admirat stricteţea atitudinii, ironia şi sarcasmul din tonul său, faptul că poate vorbi cursiv, fără „ăăă”-uri şi că deşi originar secui, cunoaşte istoria şi limba ţării ăsteia minunate în care locuim cu to(n)ţii de o sută de ori mai bine decât noi. A fost singurul profesor care ne-a obligat în acelaşi seminar să ne testăm imaginaţia, cultura generală, rapiditatea şi capacitatea de sinteză, de a reda mult în timp scurt şi rânduri puţine. Deşi atunci mi se părea stupid să stau să descriu cravate şi pantofi şi morţi de pe pereţi, ori statui, acum îmi dau seama că nimic nu se întâmplă fără rost şi că nimic din ce-am făcut la seminarul ăsta n-a fost inutil.

Am avut onoarea de a afla „teoria prunelor pişate”, am învăţat să ucid adjectivele, să renunţ la exprimările pretenţioase de genul „acesta”, la otrăvitorul „se pare că” şi să respect dreptul cititorului la ignoranţă. Am învăţat că prima oară sun la redacţie şi că atunci când un om muşcă un câine, atunci am o ştire. Încerc să nu mai fac greşeli de hipercorectitudine. Deşi sunt praf la geografie sau deşi îmi place muntele, nu ştiam, înainte să-l cunosc pe Vasas, că Aconcagua e cel mai înalt vârf din America de Sud. Dar, o să ţin minte toată viaţa.

Profu’ nostru a reuşit să devină un mit. De când unul dintre colegii mei a folosit la o lucrare formularea „s-a finalizat cu…”, el i-a spus scurt şi la obiect: „să vorbeşti TU aşa când oi fi cu prietena ta..să vedem dacă se mai finalizează ceva”. Am râs cu lacrimi, am spus povestea mai departe în cercul meu de prieteni. Foloseam în loc de „las-o baltă cu (gluma) asta” termenii „termină-te” sau „încetează-te”, acum folosim în mod cert „finalizează-te”!

Mereu mă ţineam cu mâinile de burtă când începea să citească bâlbele din lucrări, privindu-ne sever pe deasupra ochelarilor. Mă-roşeam şi mă făceam mică fără să vreau, de fiecare dată când îmi venea rândul. Deşi nu-mi doresc să fac o carieră într-o agenţie de presă, este singurul seminar la care simt că nu mi-am pierdut timpul şi de la care chiar am învăţat ceva semestrul ăsta, fie că sunt noţiuni de cultură generală sau de presă. Chit că unii au impresia că nu învaţă  nimic, alea 20 de minute în care te pune să stai în picioare, lângă uşă, pentru că ai întârziat unul singur, te vor face să devii, indubitabil (un cuvânt pretenţios pe text se admite, sper), hiperpunctual, fără să-ţi dai seama.

Dacă mă gândesc să fac un master tot la FJSC, o să aleg „Jurnalism tematic”. Dacă voi alege „Jurnalism tematic”, se va datora în mare parte faptului că-l voi avea în continuare ca profesor pe „dicţiatul”. Numai el să dea porecle?

PS: Tot el a fost singurul om care m-a făcut să mă simt mică şi insignifiantă în anul I, pentru că n-am avut o poreclă. Mă gândeam..oare atât de lipsită de personalitate sunt, atât de proastă e scriitura mea încât nu merit una?

Acum, semnez cu mândrie: Muntanofila (deşi mai bine sună munţomana!)

Vreau să ştiu…acum cine ne mai aprovizionează pe noi cu ţigări şi trabucuri?

Reclame

13 gânduri despre „Întâlnirile cu Ferenc Vasas de la FJSC

  1. ” „Pfiu, am scăpat de chin!”, ziceau toţi colegii mei” Ziceau toti in cor??? Asta asa, ca tot a dat melancolia in tine. Nu-i nimic, tip eu la tine daca vrei,te corectez, iti spun sa te finalizezi si te pun sa descrii obeliscul si bustul de la Leu. Apropo, cum naiba arata pana la urma? sala 613, iti spun eu ca doar tremuram in fiecare dimineata de luni in fata ei, cu ziarul in mana (pe vremea aia, Cotidianul) pana venea Vasas.
    Apropo de hipercorectitudine, ai uitat replica: „Uite, daca nu ai vrut sa ma jignesti, te jignesc eu pe tine si iti scad! Jigniti-ma ca altfel va jignesc eu pe voi!”

  2. Scrii frumos, cu o usurinta de invidiat. Sincer, nu stiu cati studenti FJSC au habar pe ce lume traiesc si spre ce se indreapta, insa tu poti privi cu argumente spre INAINTE.
    🙂
    Spor in toate!
    Si…poate ne si intalnim, ca lumea e mica, iar oportunitatile, multe multe.

  3. Am facut si yo cu el… acu’ ceva timp. Mie, fiind de la Invatamand la Distanta, mi-a zis „ID-ista” (ma duceam la zi si sacaiam profii de p-acolo…). Mi-am amintit cu placere de orele lui, citind ce ai scris. Felicitari – pentru nostalgia pe care ai reusit sa o trezesti in mine. :ppp

  4. eu n-am facut fjsc dar l-am avut prof anul trecut la jurnalism tematic. Semnam „zapacita timida” si am avut un soc cand am intarzit cu o tema si mi-a spus sa scriu pe ea „stire retardata” :))
    Acum mi-e dor de el, desi la inceput ma speria. A fost printre putinele cursuri vii de la masterul asta.

  5. Ha ha! Eu sunt la master anu 1. Tocmai am venit de la examenul lui. Cu parere de rau, ca e ultima data cand am sa-l mai vad. Nu am facut FJSC-ul si regret. As fi putut auzi mai mult de stirile cu lead ca „tatele unei babe” si sa ma scuz timid de ce sunt loaza si am intarziat. Super postul tau. Made my day!

    • scuze ca raspund atat de tarziu, n-am avut timp dupa ce am vazut comentariul si am uitat
      pentru examen trebuie sa stii teoria pe care ti-o preda el (ca s-o aplici la exemplele pe care ti le da), sa fii atenta la ”pildele” pe care le spune – gen teoria prunelor pișate…sa nu încerci să copiezi..ce pot să spun eu m-am simțit ca la bac, am așteptat mult la ușă pt că intram câte 5 parcă – dar asta a fost la examenu din anu III, din anu 1 nu-mi mai amintesc
      sa nu faci greseala sa uiti sa treci numele data sau porecla pe foaie
      ca sfaturi generale..atentă la detalii, citește un ziar înainte să te duci la el la ore/ examene/ documentează-te asupra problemelor mari din țară..cam asta cred..
      baftă și dacă mai ai nedumeriri, promit să răspund mai repede

      Anca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s