Adunate de prin Vamă

4 zile şi 3 nopţi de vamă


În dulcele stil CFR

Gara de nord. Joi noapte. Rapidul de 1:45 pleacă din gara băneasa. Entuziasmul pentru mare a pierit brusc. Următorul tren pleacă la 5:45. „Dar nu mai avem bilete decât la clasa I ”. E ok. Mergem în vamă. Cu cortul. Avem provizii de mâncare şi de băutură din bucureşti, dar avem bilete la clasa I, într-un accelerat obosit. Doar ne respectăm. Numai urări de bine pentru CFR. Ţigări, cola, cafele, bârfe şi esquire pe minunata linie 3 a gării de nord. Teo zice că tipu de la chioşc se dă la mine, dar n-am primit nici o cafea gratis aşa că nu recunosc nimic : )) amintiri depănate şi expresii noi olteneşti învăţate. Câţi dintre voi ştiau că  „a sta la scuteală” înseamnă să te adăposteşti de ploaie :)) ? trenul are întârziere o oră. Epic. Când vedem linia afişată, în sfârşit, ne ridicăm. Eu şi Teo suntem purtate către vagon mai mult de înghesuială şi de trollere, decât de propriile picioare. De ce toată lumea pleacă la mare cu trenu ăstaa?? Urări frumoase pentru CFR din nou.

„Nu ştiu dar fac o baie cum ajung”

Nodul din gât revine când ajungem în Constanţa. Zâmbete de proaste şi ţopăieli. Unde mergem? Ce mă, la mareee?? După principiul „nu ştiu, dar fac o baie cum ajung”, ne-am pus costumele de baie în tren, ne-am scos ochelarii de soare şi povestea-i, astfel, gata: pisicuţele sunt gata de atac. Din Mangalia am mers ca sardelele până în Vama Veche, dar asta este ceva clasic, deja. să ne gîndim doar că 4 zile pe malul mării merită eforturile depuse 😀 plus că vremea este genială. Senin senin senin şi un soare care te obligă să joci o sârbă pe nisip.în timp ce îi căutăm pe ai noştri, nişte indivizi încep să ne facă inistent cu mâna, strigând: „paaa, paaa, să mai veniţi in vamă”. Wtf? Cre’ că rucsacu’ din spate e de vină. „Abia am veniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit, abia am venit, abia am venit”. Abia am venit. Maria catadicseşte să raspundă la telefon, în sfârşit. Îmbrăţişări, bla, bla, „du-ne mai repede la cort că vrem în apăăă”. Curtea e în regulă. Ne aflăm „La Arici” şi ie umbră şi ie şi copăcei mulţi. ne aruncăm rucsacii în cort, ne luăm prosoapele şi fugim spre plajă. Sunt eu, cele două Teodore enervante şi câţiva colegi de-ai Mariei. Şi-o chitară. Tre’ să mai vina copii şi azi şi mâine. Ne dezbrăcăm şi ne aruncăm în valuri. Ce dor, ce dor, ce dor mi-a fost de tine. Au trecut doar două săptămâni de când te-am văzut ultima oară, dar tu ştii cât te iubesc. Sunt sigură că tu cunoşti o mulţime de poveşti. Ştiu că nisipul, scoicile, vântul şi valurile fură din probleme fără să-ţi dai seama. De-asta eşti un loc magic. Pentru că eşti sinonim cu detaşarea, pentru că tu îmi speli toate grijile care n-au vrut să se cureţe în cada din Bucureşti. Aici nu mai contează decât că soarele îmi face ochii mai verzi şi mai strălucitori şi că marea îmi ondulează parul. Vântul îmi mângâie uşor spatele cu câteva fire de nisip. Zîmbesc. Mă faci foarte fericită.

„Dincolo de orice Vamă…”

Se lasă seara. Toată lumea se strânge la Folk You şi observi cum treptat, fiecare bucăţică de nisip este ocupată de un izopren sau de un prosop. Însă marea ne face cu ochiul, nu? Alifantis ne încântă de pe scenă. Si de ce să nu faci o baie în Vamă, pe melodiile lui? E destul de mică vama mea, dar încap toţi prietenii mei în eaa. Zis şi făcut. Superb. Dansat în apa liniştită, caldă, primitoare. Ies, iar Teo mă aşteaptă calmă pe malu mării cu o ţigară. Hotărăsc să-i arăt profunda afecţiune pe care i-o port, aşa c-o îmbrăţişez tare, tare. Ţipă un pic la mine, mă face nebună şi mă ameninţă că-mi cere haine de schimb. Îi trece. Ciudat, dar nu mi-e frig.. Mergem totuşi la corturi să ne schimbăm, pentru că înainte de ora 2 nu se termină concertul şi să zicem că nu vrem să tremurăm, având şi părul ud. Zis şi făcut, preparăm şi nişte cocktailuri ca să fim şi mai bine. Ele se prepară după următoarea tactică: într-o sticlă de cola normală la 1L se pune mai mult whisky şi mai puţină cola, într-o altă sticlă de cola zero tot la 1L se pune mai puţin whisky şi mai multă cola, ca să-i împăcăm pe toţi. Ne aşezăm undeva în dreapta scenei, mai în faţă, pentru ca nu cumva Maria să rateze vreun acord sau vreo expresie facială. Bineînţeles că devenim din ce în ce mai veseli, avem şi m&m (mulţumim Dianaa), iar când au intrat Compact pe scenă, eram sus pe val. Nu la propriu de data asta, dar cum îmi plac mult, am cântat fiecare vers în parte, o dată cu ei. Despre Folk You nu vreau decât să spun că m-am bucurat enorm să vad pe scenă oameni pe care îi ascult cu drag şi acasă, precum Vasile Şeicaru, Emeric Imre, Florin Chilian, Ţapinarii, Tudor Gheorghe, Ducu Berţi şi îi felicit pe toţi cei care sunt implicaţi în proiect. Nu mi-au plăcut unele detalii de organizare, cum ar fi faptul că în fiecare seară, concertul a început la o altă oră, te trezeai la masă, în duş sau în mare cu melodioara clasică „dincolo de orice vama..”, sau faptul că Tatiana Stepa a fost menţionată o singură dată în proiecţii. Nici ordinea de a intra pe scenă a anumitor artişti nu mi s-a părut în regulă, dar cele câteva minusuri au fost acoperite de atmosfera creată de omuleţii cu chitară şi de marea de oameni veniţi în pelerinaj pe plajă. Deşi nimeni nu a înţeles ce a căutat formaţia Vama la un festival folk, membrii ei ne-au demonstrat că se pot integra, cântând „Calul din Malboro” şi ”Ana” pe clasice. Tudor a avut grijă să menţioneze titlurile pieselor pentru puştanii de 7 – 8 ani, pentru care astea sunt piese noi. Folk sau nu, fără piesa „Vama Veche” pe care toţi o aşteptau, mi se pare ca au meritat să închidă festivalul, pentru showul pe care îl fac, pentru că sunt vii pe scenă, pentru că ştiu să vorbească cu publicul şi pentru toate melodiile care vorbesc despre mare şi pe care le fredonezi inevitabil când pleci spre ea.

„Ia încă o bere ca într-o reclamă, eşti prizonierul altei veri din Vamă”

Vrem, nu vrem..ba vrem, ajungem în Expirat în fiecare seară, după concert. Dansăm pam pam, toată lumea-şi îndeasă hainele la mine în geantă, logic. Nu ne pasă de înghesuială. Suntem fericiţi, ţopăim, ne călcăm în picioare şi îl facem poştă pe Johnny. Walker. Ne mai aprindem câte o ţigară. Nu ne dăm seama când trece timpul. Aşa e printre prieteni. Totul se petrece rapid şi haotic. Îi consumăm Coca – Cola lu’ Teutz ca să îmbinăm votka noastră şi se enervează pe noi, deşi fură câte-o guriţă. „Bă eu nu mai beau în noaptea asta cu voi, ce naiba, încă sunt mahmură de ieri”, zise una dintre ele, dar uită după prima înghiţitură. Se face dimineaţă, ne deplasăm rapid spre Stuf, locul în care soarele se înalţă cel mai frumos din apă. Facem baie la răsărit, pe fundal se aude „Bolero”, bineînţeles. Şi aşa am ţinut-o trei nopţi. Dansat, răsărituri şi cafele pe plajă. Merg cu spatele pe malul mării, iar vântul îmi aduce tot părul pe faţă. Abia acum se face linişte. Toţi beţivii s-au dus la culcare, doar câţiva mai rezistă, eroic. Căldura mă dă repede afară din cort, aşa că hai să facem o baie, doar nu ne batem joc. Ce? Doar una? Glumeam. Şasă maxim. Bem bere în Stuf şi contemplăm..barca şi becul.


Linişte

Dumincă seară. Mulţi au plecat. Vama e mai liberă, mai calmă. Parcă şi marea. Cozile de la clătite şi shaorma nu mai există. Magheru e pustiu. Suntem nostalgici un pic pentru că e ultima seară, dar profităm la maximum de ea. Expiratul e mai gol. Perfect! Avem loc să ne manifestăm peste tot. „Hai la stuuf, să vedem soarelee”, „stai că nu mă lasă melodia asta să plec, nu vezi”, „Bine, după asta”, „nuu, n-am cum să plec tocmai la asta”. Nu mai avem timp să luăm cafeluţă, dar ajungem la răsărit. Hai să mai fumăm o ţigară Luni zacem pe plajă iar, toată ziua. Nu vrem să ne amintim că seara plecăm. Suntem ameninţaţi că începe mare furtună, că la mamaioţi ( turiştii din mamaia gen ) tună şi fulgeră. Clogic. Dar cât suntem noi în vamă aşa ceva n-are cum să se întâmple. Ca drept dovadă, cerul s-a calmat. Şi vine şi momentul în care treţ să ne facem rucsacii, să strângem corturile. Să plecăm..Nu ştiu când o să te mai văd, dar îţi spun „pe curând” pentru că vara asta mai revin clar la tine.

Concluzii:

În vamă, singura chestie care e la locul ei tot timpul este barca.

Facem o baie, două băi, trei băi şi poate între ele mai strecurăm şi alte activităţi.

Îndrăgostiţii care se sărutau şi dansau sub o pătură roşie pe plajă rulează.

Vama nu-ţi lasă timp să dormi.

Vama e aşa cum vrei tu să fie.

Fără prieteni, nu ar fi fost la fel.

Dacă ţi-e frică să nu pierzi un prieten prin Vamă dupa ce a luat ceva la bord, leagă-i o lanternuţă cu o carabă de gaica de la blugi :)) când va da trei flashuri îl vei vedea din nou şi totul va fi in regulă.

Ce se întâmplă-n Vamă, rămâne-n Vamă (pentru Mari)

Nu sunt în stare să urmez niciodată instrucţiunile de genul „deschide aici” şi desfac ambalajele alandala mereu. Sunt specială.

Reclame

8 gânduri despre „Adunate de prin Vamă

  1. si ce daca fug? tot fac o baie cum ajung.
    si ce daca e gol? suntem noi, avem mai mult loc.
    si ce daca e furtuna la mamaioti? la noi oricum e bine.
    si ce daca e soare? ne adapostim in mare.
    si ce daca avem melci si alge si juma’ de plaja in par?nu-i mai pasa nimanui, vodka pe plaja tot acelasi gust are.
    si ce daca nu esti in stare sa deschizi un amarat de ambalaj? tot ajungi la mancare.
    SI DAAAAA, BARCA VA FI MEREU LA LOCUL EI!
    Ah, sa nu uit! Dispozitivul anti-pierdut-Teo a fost genial:)

  2. Ei, lanternuta a fost mai mult sa vad pe unde merg si sa nu-mi rup gatul cazand . Ma tem ca nu lumina suficient incat sa ma gasiti daca m-as fi ratacit, dar ideea de baza conteaza si tot a fost geniala:))

  3. Pingback: Adunate de prin Vamă - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s