În culisele redacţiei Tabu

Ce se ascunde în spatele unei reviste de succes ?

Ajungi la Gara de Nord. Nu, nu te urci în nici un tren, ci o laşi în urmă şi mai mergi puţin. Undeva în dreapta, descoperi o stradă aparent liniştită, însă la numărul 8 se lucrează intens. Deşi incognito, redacţia revistei Tabu “tace şi le face”. Intri sfios în grădina intimă, detectezi imediat băncuţele primitoare de la umbră, care parcă te invită la o pauză permanentă de ţigară. Totuşi, îţi aminteşti scopul vizitei şi coteşti la stânga, brusc. Urci câteva trepte, după cinci minute în care te “cerţi”cu prietenele tale:”intră tu prima”, “ba tu, ba tu, eu am sunat la interfon” .Suntem studente la jurnalism dar n-am inţeles încă proverbul “cu ruşinea mori de foame” şi preferăm să ne refugiem într-o permanentă atitudine copilărească.

Aproape sigure că am nimerit locul potrivit, păşim rezervat şi sceptic în cameră. Cristina Bazavan, gazda noastră şi totodată redactor-şef  la “cea mai curajoasă revistă de femei” ne invită să luăm loc pe canapea, să ne facem comode şi să ne simţim ca acasă. Ca acasă sau..ca la Ikea. Nu ştiu dacă mobila chiar este de acolo, dar asta mi-a inspirit, iar ghiveciul din stânga canapelei sigur provine din magazinul minunat. Între timp ne aduce fiecăreia cate un exemplar din numărul de iunie al revistei. Clasic, curiozitatea ne îndeamnă să-i rupem imediat folia de plastic şi să începem s-o răsfoim cu zâmbetul pe buze. Apoi suntem invitate la cafeluţă şi la o discuţie despre toată treaba asta complicată cu revista Tabu. Însă, nu înainte de a face cunoştinţă cu o parte din echipa redacţiei şi de a lua contact cu locul în care se pun cap la cap toate materialele, în care fiecare se ocupă de-ale lui. Uşor reticenţi si lezaţi probabil de faptul că spaţiul le-a fost invadat de câteva studente fix înainte de deadline, oamenii din echipă au încercat totuşi să facă o concesie, să se detaşeze câteva momente de problemele lor şi să stea “o ţâră” de vorbă şi cu noi. Sunt sigură că dacă am fi ieşit la o bere, atmosfera ar fi fost mai relaxată, dar asta este. Până nu mutaţi redacţia într-o berărie, încercaţi să n-o înjuraţi prea mult pe Cristina pentru că ne-a găzduit. Sper să fiţi răbdători şi în zilele ce urmează cu învăţăceii, pentru că noi chiar apreciem ce faceţi şi chiar ne-am dori să ajungem cândva unde sunteţi voi astăzi. Ok, ca să nu vorbesc în numele tuturor, eu mi-aş dori mult. Mi-a fost de ajuns o oră ca să-mi confirm bănuielile în legătură cu ce aş vrea să fac în viitor.

M-am simţit privilegiată că am putut vedea în avan-premieră coperta numărului de iulie al revistei Tabu – neprelucrată –  precum şi câteva dintre subiectele principale ale acestuia. Mă simt cu un pas înaintea celorlalţi când am şansa de a sta de vorbă sau de a primi sfaturi de la persoane precum Cristina Bazavan, Cristian Lupşa sau Dragoş Plăcintă. Nu vreau să dezvălui nimic din ce am discutat astăzi în redacţia de la numărul 8, pentru că ăsta este avantajul vizitei până la urmă, nu? Acces la unele informaţii la care nu ai avea în celelalte zile ale anului. Sunteţi intrigaţi? Sacrificaţi o oră din timpul vostru preţios, lăsaţi comoditatea de-o parte şi nu veţi regreta. Bineînţeles, dacă sunteţi curioşi să aflaţi cum decurg lucrurile în culisele unei reviste de calitate. Repet, cel puţin eu n-am regretat. Un singur lucru vreau să menţionez – ceva ce ştiam déjà, dar îmi place să aud asta din ce în ce mai des şi mă face să cred că poate exista jurnalism de calitate şi la noi în Românica. Primesc sfatul bucuroasă întotdeauna, încercând să-l aplic de fiecare dată când scriu: nimic nu este nou, noţiunea de a “crea” este abstractă şi depăşită; totul se reinventează. Tot ce scriem, fotografiem, desenăm, există déjà. Au mai abordat alte zece persoane acelaşi subiect pe care vrei şi tu să-l dezvolţi. Au mai pozat şi alţii ce vrei tu să fotografiezi. Despre viaţa ei/lui se ştie totul, de când era la grădiniţă. Contează să vii cu o viziune diferită. Să vii cu ceva nou. Să alegi un alt unghi de abordare, să priveşti prin ochii altcuiva, la care nimeni nu s-ar fi gândit. De la designul unei pagini de revistă până la cuvintele folosite, totul trebuie să aducă ceva nou cititorului, nu să-l facă să dea pagina zicând “iar?”.De fiecare dată când mă gândesc la asta, mi-aduc aminte de un film pe care l-am văzut acum mult timp. Profu’ care îşi pregăteşte elevii ce vor să aplice la Oxford (parcă) încearcă să-i convingă să fie diferiţi când redactează eseurile argumentative. Şi ce dacă Hitler a provocat un genocid? Fii pro Hitler, foloseşte argumente viabile. Vei fi remarcat şi vei intriga tocmai pentru că ai îndrăznit să ai o părere distinctă faţă de majoritate, pentru că ai avut curajul să sfidezi.

Cristina ne-a făcut să înţelegem că nu contează că ai făcut o facultate cu profil real şi apoi ajungi la Radio 21, Europa fm sau Tabu. Trebuie doar să-ţi dai seama ce iţi doreşti să faci şi să încerci să devii din ce în ce mai bun în meseria ta. Deşi ştiu că într-o redacţie nu există noţiunea de “gata, am terminat” şi întotdeauna va veni un număr nou de pregătit, poze de prelucrat, interviuri de luat şi brain-storming-uri de pus la cale, s-a văzut din atitudinea ta că pui suflet în tot ce faci şi că satisfacţiile printului final acoperă nopţile pierdute şi faptul că schimbi două avioane pentru doar 9 minute de interviu 🙂

Mulţumesc pentru că m-aţi primit în casa voastră şi sper să ne vedem la toamnă, pentru internshipul de care ne-ai vorbit. Am încredere în mine că o să reuşesc să ajung din nou la voi, de data asta pentru a afla mai multe secrete şi pentru a practica tipul de jurnalism care-mi surâde.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s